Partagez

Când îmi număr păcatele,
moartea mă ascultă ca o sfântă
şi păcatele mele
nu sunt altceva
decât nişte cuiburi de viespi
pe care le simt în inimă
când se surpă zăpezi
astă-noapte
cele şapte păcate din apologia ta
nu aveau timp şi spaţiu
şi de aceea le-am sculptat
lângă inima pustie
lucrarea mea se numeşte:
păcatul deschis către fereastra lumii
nu-ţi cer nici să mă ierţi,nici să mă iubeşti,
căci am murit demult
în deşertul acela unde am învăţat
să mint adevărul
n-avem timp numai pentru noi,
femeia pământ
din carnea pământului
cu moartea pre moarte călcând
în faţa plutonului de execuţie
tatuatăcu păcate
mă voi elibera de mine,
povara
cea mai grea a Universului



Veuillez noter :

Envoi...
Total :
5 sur 4 votes